Resident Evil 7 Biohazard Review: cel mai bun joc din serie?

Capcom, ca de altfel majoritatea studiourilor japoneze de renume, a trecut în ultimii ani printr-o perioada tulbure, în care oferta propusă nu prea s-a potrivit cu așteptările publicului. Astfel și-au făcut apariția jocuri precum Umbrella Corps sau Street Fighter V, unele dintre ele de o calitate îndoielnică, altele pur și simplu incomplete la momentul lansării.

Să luăm de exemplu Umbrella Corps, un shooter multiplayer pe echipe plasat în universul Resident Evil. Cine oare și-a dorit așa ceva, mai ales în condițiile în care cele mai recente titluri ale seriei principale au fost acuzate, complet justificat, de abandonarea direcției horror în favoarea acțiunii bombastice de tip hollywoodian? Fanii vechi conștientizează că, în anii ’90, seria Resident Evil a pornit curentul pe care astăzi îl numim „survival horror” și nu iartă atât de ușor derapajele de acest tip.

Din fericire, Capcom pare să fi înțeles această lecție importantă, cel mai nou titlu numerotat al seriei fiind ceea ce fanii și-au dorit de ani buni: o veritabilă reîntoarcere la originile „survival horror” ale seriei. Mai mult, Resident Evil 7: Biohazard poate fi considerat o revoluție în cadrul seriei, fiind probabil jocul care aduce cele mai multe modificări drastice față de titlurile anterioare (precedenta schimbare majoră de direcție a seriei a fost reprezentată de Resident Evil 4, considerat și acum unul dintre cele mai bune jocuri video lansate vreodată).

În primul rând, cifra 7 prezentă in titlul jocului poate fi un pic intimidantă pentru nou-veniți, luând în considerare că saga Resident Evil beneficiază și de numeroase spin-off-uri, precum și de o serie destul de bogată de filme. Astfel de griji ar trebui să dispară din start: Resident Evil 7 preferă să spună o nouă poveste în cadrul aceluiași univers, devenind astfel extrem de accesibil și pentru începători. În centrul narațiunii se află Ethan Winters, care, în încercarea de a-și găsi soția dispărută de câțiva ani, călătorește până la ferma familiei Baker, din statul american Louisiana. Casa, la prima vedere abandonată, ascunde mult mai multe secrete decât lasă de înțeles la prima vedere.

Prefer să nu intru în foarte multe detalii și să las descoperirea surprizelor în sarcina jucătorilor, acest proces conferind parte din farmecul lui Resident Evil 7. Cert este însă că, din punct de vedere narativ, Capcom a conștientizat că seria o luase un pic la vale, preferând să transforme Resident Evil 7 într-o experiență mai intimă. Astfel, grupările teroriste și armatele de zombies sau africani infectați lasă locul unui adversar mult mai credibil: familia Baker, într-un stil ce amintește de un alt clasic al genului, de această dată din domeniul cinematografic: The Texas Chainsaw Massacre. Chiar dacă abordarea nu este tocmai originală, trebuie apreciat că o companie japoneză face astfel de compromisuri, îmbrățișând și tipologiile horror occidentale.

Însă poate cea mai surprinzătoare modificare făcută de Capcom pentru Resident Evil 7 a fost adoptarea perspectivei first person în detrimentul celei third person (fie over the shoulder, așa cum a fost în cele mai recente jocuri ale seriei, fie redată prin intermediul camerelor fixe, cum era cazul în trilogia inițială). Pe lângă posibilitatea de a admira în detaliu fiecare încăpere a fermei familiei Baker, abordarea first person funcționeaza foarte bine în contextul acestui joc, linia și asa fadă dintre trăirile lui Ethan Waters și cele ale jucătorului fiind ștearsă aproape în totalitate. Cu alte cuvinte, atunci când eroul din joc este atacat cu un topor, aproape că simți chiar tu loviturile. Cu atât mai satisfăcătoare devin momentele când Ethan se află de cealaltă parte a armei.

Evident, o parte dintre veteranii seriei și-au exprimat îngrijorarea atunci când Capcom a confirmat că acțiunea din Resident Evil 7 se va desfășura la persoana întâi. Aceștia au invocat o apropiere mult mai mare de nou-veniții Outlast, SOMA sau Amnesia, în care, de obicei, personajul controlat de jucător trebuie să se ferească de inamici și să-i evite, lupta directă fiind, de cele mai multe ori eliminată din ecuație. Mai devreme, afirmam că Resident Evil 7 poate fi privit drept o revoluție în cadrul seriei; îmi mențin afirmația, cu o mențiune: avem parte de o așa-zisa „revoluție de catifea”, aspecte esențiale au fost într-adevăr modificate, fiind totuși păstrate și foarte multe dintre elementele caracteristice Resident Evil.

Astfel, încă o temere poate fi scoasă de pe lista celor îngrijorați: deși există și unele astfel de momente, în Resident Evil 7 eroul nu este complet neajutorat și nici nu trebuie doar să se ferească de inamici. Dimpotrivă, pe parcursul aventurii sale, Ethan va dobândi un arsenal „cu greutate”, cu ajutorul căruia va putea face cu brio amenințărilor venite dinspre membrii familiei Baker (și nu numai!). Iar când spun „cu greutate”, mă refer literalmente la numărul limitat de obiecte pe care Ethan le va putea căra, gestionate prin intermediul clasicului inventar împărțit în pătrățele (un alt element definitoriu al seriei care revine).

Avem parte din nou de alegeri dificile, precum un încarcator suplimentar pentru pistol sau un pachet de ierburi verzi în plus, acestea din urmă fiind „convenția” folosită de serie pentru a reprezenta health pack-urile încă de la apariție și până acum. De asemenea, se întoarce și posibilitatea de a combina diferite obiecte din inventar pentru obținerea altora, făcându-și astfel apariția și o mecanică de crafting, care, deși nu este extrem de complexă, adaugă un strat suplimentar de adâncime operațiunii de gestiune a inventarului.

Această evoluție este perceptibilă și în cazul luptelor propriu-zise, unele arme fiind mai eficiente împotriva anumitor tipuri de inamici, în timp ce altele beneficiază de mai multe tipuri de muniție. Nu în ultimul rând, în lupta corp la corp Ethan are acum posibilitatea de a bloca unele dintre atacurile adversarilor, unele confruntări dobândind astfel și o latură strategică.

Alte elemente clasice al seriei, foarte neglijate însă în ultimele apariții, sunt părțile de explorare și, implicit, de rezolvare ale unor puzzle-uri pentru a progresa. Aș îndrăzni să spun că grosul experienței din Resident Evil 7 a fost modelat după acest tipar, explorarea atentă fiind vitală nu doar pentru a găsi soluțiile, dar și pentru o înțelegere deplină a poveștii din joc.

Pe lângă puzzle-urile clasice pentru serie, care implică de obicei găsirea unui obiect X cu ajutorul căruia poate fi deschisă ușa Y, în acest joc își fac apariția și casetele video, pe care Ethan le poate viziona în câteva locații, de obicei în apropierea unui punct de salvare (da, în RE7 se întorc punctele de salvare fixe, cu mențiunea că jocul salvează automat și în momentele-cheie ale acțiunii). Aceste casete video reprezintă de fapt segmente jucabile, redate din perspectiva altor personaje, care relevă informații vitale pentru viitorul progres al lui Ethan prin respectivele locații. Deși nu sunt foarte numeroase pe parcursul campaniei, aceste momente își fac treaba foarte bine, amplificând atmosfera apăsătoare, oferind însă periodic și o doză de liniște, un veritabil sentiment de siguranță într-o mare de tensiune și frică.

Per total, o primă parcurgere completă a jocului, pe dificultate normală, mi-a luat puțin peste 12 ore, finalizarea cu succes a poveștii deblocând modul Madhouse. Pe lângă dificultatea sporită, anumite porțiuni din joc suferă modificări evidente atunci când se abordează modul Madhouse, apărând chiar și elemente de gameplay noi. Astfel, este încurajată reluarea jocului, fiind răsplătită cu mai mult decât un simplu trofeu sau achievement. Și nu, nu ar trebui să vă faceți griji că veți explora timp de peste zece ore aceeași casă: în ciuda aparențelor, Resident Evil 7 ascunde multe secrete și foarte multe referințe la vechile titluri ale seriei.

Cât despre partea tehnică, Resident Evil 7 beneficiază un nou motor grafic – RE Engine, conceput pentru a rula la un framerate minim 60 de cadre pe secundă, indiferent de platformă. Pentru acest review, cei de la Capcom ne-au pus la dispoziție versiunea pentru PlayStation 4 a jocului, care a rulat impecabil, fără sacadări sau alte astfel de probleme, păstrând un nivel vizual peste medie, deosebit de bine pus la punct din punct de vedere artistic. Singurul lucru ce ar putea fi reproșat, tehnic vorbind, sunt timpii de încărcare cam lungi.

Și, având în vedere cât de bine funcționează și versiunea demonstrativă pentru PC, îndrăznesc să afirm că nici varianta finală pentru PC a jocului nu va întampina probleme de optimizare. De asemenea, efectele sonore și vocile actorilor sunt credibile, iar muzica contribuie din plin la atmosfera apăsătoare din Resident Evil 7.

Știu că acum câteva luni parea un lucru greu de imaginat, dar Resident Evil 7: Biohazard s-a dovedit a fi mai mult decât o surpriză plăcută: avem parte o veritabilă revenire de formă pentru Capcom, conceptele noi bine implementate, combinate cu elementele tradiționale ale seriei, transformând jocul de față în probabil cel mai reușit titlu al seriei Resident Evil de până acum. Nu cred că puteam cere un început de an mai bun de atât.